| 1.
|
ÎNFRUNT'ARE, înfruntări, s.f. Acţiunea de a înfrunta si rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistenţă hotărâtă; opunere îndrăzneaţă. ♦ Conflict, ciocnire. - V. înfrunta. Sursă
: DEX'98
( 16990)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNFRUNT'ARE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 2. v. încăierare. Sursă
: Sinonime
( 189519)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎNFRUNT'ARE s. v. admonestare, afront, bă-tălie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, injurie, insultă, jignire, luptă, morală, mustrare, observaţie, ocară, ofensă, repros, rusine, umilinţă.Sursă
: Sinonime
( 189520)
- siveco |
| |
| 4.
|
înfrunt'are s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări
Sursă
: DOR
(255638)
- siveco |
| |
|
|